Ieri a fost Ziua Mondială de Promovare a Sănătății Mintale. În
Republica Moldova, ca şi în lumea întreagă, au fost organizate unele
acţiuni prilejuite de această zi şi menite să pună lumină pe necesitatea
ameliorării sănătăţii mintale prin politici, practici şi cunoştinţe.
Cum facem faţă, ca parte a acestei societăţi, diferitelor crize
emoţionale, tulburări mintale? Vom discuta în această dimineaţă cu
doamna psiholog Daniela Terzi-Barbăroşie.
Europa Liberă: Aşadar, dnă Terzi-Barbăroşie, ieri a fost Ziua
Mondială de Promovare a Sănătăţii Mintale. Aţi participat la unele
acţiuni prilejuite de această zi… Pentru început, cum aţi defini sensul
unei asemenea zile şi al suitei de acţiuni inerente evenimentului pentru
Republica Moldova?
Daniela Terzi-Barbăroşie: Este într-adevăr important că
sănătatea mintală a început să fie discutată şi altfel în Republica
Moldova decât în raport cu spitalul „Codru” care a devenit o sperietoare
între timp, ceea ce a denaturat oarecum esenţa grijii pentru sănătate
mintală. Mă bucur că Republica Moldova devine din ce în ce mai activă în
ce priveşte promovarea sănătăţii mintale, chiar dacă ca psiholog am
anumite comentarii şi aici.
Dar dacă e să revin la ziua de ieri, apoi într-adevăr un grup de
entuziaşti a început să pregătească evenimentul de ieri în legătură cu
ziua de 10 septembrie, când a avut loc
Mă bucur că Republica Moldova devine din ce în ce mai activă în ce priveşte promovarea sănătăţii mintale...
lansarea unei campanii de prevenire a suicidului, în special printre
adolescenţi. Şi ziua de ieri a fost de fapt o culminare a acestei
campanii de o lună, iar acel grup de entuziaşti îşi propune să continue
activitatea, să lanseze şi un site web, pe care să plaseze informaţii.
Este o activitate care arată încă o dată că atunci când există
preocupare şi dorinţă de a îmbunătăţi o stare de fapt, care a pus în
gardă acest grup de activişti, atunci se găsesc şi soluţii. Pentru că
campania din septembrie şi zilele organizate atunci în legătură cu
prevenirea suicidului printre copii a fost o campanie de succes, deşi nu
a fost un proiect expres pentru această campanie.
Daniela Terzi-Barbăroşie
Şi atunci, şi acum au existat anumite colaborări cu anumite instituţii
guvernamentale. Din nou, partea cea mai grea a fost pusă pe umerii
societăţii civile, ceea ce nu mi se pare corect atunci când vorbim
despre un subiect atât de complicat precum este sănătatea mintală şi
care a fost de-a lungul anilor, aşa cum am mai zis, destul de neglijat
în Republica Moldova. Pentru că noi avem şi moştenirea din perioada
sovietică, când vă amintiţi că cei care erau incomozi erau calificaţi ca
bolnavi mintal şi atunci această istorie urâtă a noastră, ca ţară, ca
grup de populaţie, ne-a marcat într-un fel, de aici şi reticenţa
populaţiei pentru acest domeniu.
Lumea nu prea înţelege despre ce este această zi, ce se întâmplă în
această zi, de ce o parte dintre noi este atât de preocupată de această
problemă şi aceasta rămâne, mă
Este important ca lumea să conştientizeze importanţa sănătăţii ca o
valoare umană. Pentru că într-adevăr în ierarhia valorilor umane,
sănătatea este pusă aproape pe primul loc...
rog, pentru mine un semn de provocare în continuare. Pentru că este
important ca lumea să conştientizeze importanţa sănătăţii ca o valoare
umană. Pentru că într-adevăr în ierarhia valorilor umane, sănătatea este
pusă aproape pe primul loc, doar că atunci când vorbim despre sănătatea
mintală, lumea preferă să tacă.
Europa Liberă: A fi sănătos mintal înseamnă doar a nu te afla în curtea psihiatriei sau trebuie să avem o înţelegere mai largă a acestei stări?
Daniela Terzi-Barbăroşie: Mulţumesc de această
întrebare. Într-adevăr, a fi sănătos mintal nu înseamnă doar să nu ai o
tulburare mintală, pusă de un specialist şi un diagnostic care să te
deranjeze. Este o stare de bine, în primul rând, o stare de bine
psihologic, în care fiecare individ îşi realizează propriul potenţial,
poate face faţă cu
A fi sănătos mintal nu înseamnă doar să nu ai o tulburare mintală,
pusă de un specialist şi un diagnostic care să te deranjeze. Este o
stare de bine, în primul rând, o stare de bine psihologic, în care
fiecare individ îşi realizează propriul potenţial...
succes stresului, îşi poate desfăşura munca într-un mod productiv, poate
fi eficient, poate să contribuie la viaţa comunităţii în care trăieşte
şi, într-adevăr, este mult mai mult decât doar absenţa unei tulburări
mintale.
Anul acesta OMS a decis să marcheze Ziua mondială a sănătăţii prin subiectul
depresiei, pentru că probabil cunoaşteţi
depresia este introdusă în lista tulburărilor psihice. Cu toate acestea
depresia
este o entitate norsologică care se încadrează atât în normalitate, cât
şi în anormalitate, diferenţa o face doar gravitatea, frecvenţa sau
simptomele care uneori sunt mai greu de surmontat de către persoane în
mod independent, şi acest interes pentru depresie pe noi într-un fel
ne-a şi provocat să menţinem această legătură între Ziua prevenţiei
suicidului şi Ziua sănătăţii mintale, pentru că depresia este una din
cauzele majore din care lumea decide să se sinucidă.
Europa Liberă: De câtă sensibilitate putem
vorbi, în societatea moldovenească faţă de cei care suntem conştienţi
că au nevoie de asistenţă şi îngrijiri pentru a face faţă unor perioade
dificile din viaţa lor? Ce cuvânt vă vine în gând,
dumneavoastră ca specialist, pentru a exprima cât mai exact atitudinea
cvasigenerală a indivizilor din societatea noastră faţă de persoanele cu
tulburări psihice?
Daniela Terzi-Barbăroşie: Lumea este reticentă în
continuare pentru sănătatea mintală, dar dincolo de asta, ceea ce s-a
întâmplat în septembrie, atunci când Liuba Ceban a iniţiat campania de
prevenire a suicidului printre copii, a arătat de fapt o mare
disponibilitate emoţională a acestei categorii de vârstă, deci lumea are
nevoie, doar că adresabilitatea la persoane competente, cum ar fi
psihiatri, psihologi, asistenţi sociali sau consilieri-psihologi este
destul de mică. O dată, pentru că nici oferta serviciilor nu este atât
de bună şi atât de vastă şi nu există nici o cultură în a merge la
psiholog sau a te adresa la un asistent social atunci când simţi că ai o
problemă şi nu te descurci de unul singur. Şi doi – aceste mituri care
există în jurul sănătăţii mintale, această neplăcere de a discuta
subiecte intime, pe motiv că familia este singurul sistem în care ai
putea să-ţi găseşti alinarea şi nu este aşa, pentru că de multe ori
familia este şi ea blocată în această suferinţă a individului şi nu
găseşte nici ea soluţiile.
Europa Liberă: Există vreun mecanism social
prin care autorităţile medicale, de exemplu, sau altcineva să poată
readuce aceşti oameni în viaţa normală, ca să ne exprimăm aşa? Pentru că
cunosc mai multe personalităţi, unele dintre ele chiar foarte
talentate, care suferă în singurătate şi tăcere şi se simt oarecum
marginalizaţi, excluşi, stigmatizaţi chiar…
Daniela Terzi-Barbăroşie: În raport cu orice tulburare
psihică sau chiar o afecţiune mai lejeră, într-adevăr stigmatul social
este cel care ne face să ne îndepărtăm de
Stigmatul social este cel care ne face să ne îndepărtăm de societate,
iar acest lucru nu este de fel o soluţie, ci dimpotrivă este un factor
agravant...
societate, iar acest lucru, izolarea de fapt, nu este de fel o soluţie,
ci dimpotrivă este un factor agravant. Bineînţeles că statul face
eforturi în acest sens.
Mă întrebaţi dacă există în general o formă de reperare a acestor
potenţiali clienţi sau pacienţi ai serviciilor de asistenţă în sănătate
mintală… Conform politicii naţionale de sănătate, vectorul dezvoltării
serviciilor de sănătate mintală se orientează către psihiatria
comunitară. Acest lucru s-a făcut pentru ca să se asigure o
accesibilitate mai mare la servicii în comunităţi şi există o reţea de
centre comunitare de sănătate mintală care au echipe mixte,
multidisciplinare şi care, aşa spune frumos strategia şi aşa spune şi
echipa, are scopul să repereze aceste persoane din comunităţi şi,
respectiv, să le acorde asistenţă.
Problema este că aceste centre comunitare sunt încă foarte puţine, sunt
numai 4, echipele sunt şi ele cu puţini specialişti, vă daţi seamă că o
echipă nu reuşeşte să meargă în toate localităţile, şi doi – această
echipă şi misiunea centrelor comunitare de sănătate mintală se axează
preponderent pe tulburări psihice. Pe când atunci când vorbim despre
tulburări lejere, depresia, singurătatea, tulburări de comportament în
Problema este că aceste centre comunitare sunt încă foarte puţine, sunt numai 4, echipele sunt şi ele cu puţini specialişti...
sensul huliganismului sau izolării sociale, abuzului de alcool, droguri,
atunci nimeni nu se prea ocupă de aceştia, şi nu sistemul de referire
naţional.
Pentru mine ar însemna că eu, ca un psiholog şcolar sau ca medic de
familie, atunci când observ ceva care mă pune pe gânduri la clientul
meu, la pacientul meu sau la persoana cu care intru în contact, să am
unde referi această persoană, să ştiu la cine pot telefona şi atenţiona
că persoana X trece printr-o perioadă mai grea şi atunci să existe o
conjugare a eforturilor tuturor persoanelor importante, care să poată
face ceva pentru reabilitarea lui, ulterior pentru reinserţia lui
socio-profesională şi familială, pentru că atunci când există o
tulburare a sănătăţii mintale, toate aceste domenii au de suferit.
Europa Liberă: Aş exagera dacă aş spune că oricine suferă
provizoriu sau cronic de abateri de la ceea ce s-ar considera o stare a
sănătăţii mintale normale este, de cele mai multe ori lăsat de capul
lui?
Daniela Terzi-Barbăroşie: Eu sunt solidară aici cu
dumneavoastră pentru că eu cred că într-adevăr de-a lungul vieţii
fiecăruia dintre noi trecem prin anumite momente în care un specialist
mai exigent sigur ne-ar pune un diagnostic.
Problema sănătăţii mintale este foarte intens discutată pentru că nu
există un test de sânge, sau o radiografie pe care o putem face pentru
ca să ni se pună acest diagnostic, sau oricare ar fi el ce ţine de
sănătatea mintală. Şi pe de altă parte, cei care au un diagnostic deja
pus, niciodată nu o să mai poată să se spele de acest diagnostic, pentru
că aşa este sistemul nostru – te închide practic într-un spital
psihiatric şi nu te mai poţi reabilita din punct de vedere social, dar
şi personal, tu ca individ. După aia nu-ţi mai găseşti resursele ca să
te reabilitezi şi vă amintiţi probabil investigaţiile jurnalistice
Nu o să găsiţi persoane cu retard uşor închise în instituţii
specializate nicăieri în ţările civilizate. Şi în plus, problema
sănătăţii mintale, tratată adecvat, are şi anumite beneficii în plan
economic...
făcute de CIJ în spitalele psihiatrice. Personal am fost oripilată de
tratamentul inuman de care „beneficiază” aceste persoane, multe dintre
ele fiind acolo închise doar pentru că au fost incomode la un moment dat
cuiva, sau pentru că au doar un retard uşor.
Nu o să găsiţi persoane cu retard uşor închise în instituţii
specializate nicăieri în ţările civilizate. Şi în plus, problema
sănătăţii mintale, tratată adecvat, are şi anumite beneficii în plan
economic. Un lucru despre care nu se vorbeşte la noi. Se estimează la
nivel mondial că cheltuielile pentru sănătatea mintală ar fi un 3-4 %
din PIB al unei ţări, atunci când persoanele însă ar fi reperate într-un
mod corect şi cu ele s-ar lucra într-o modalitate profesionistă, atunci
cheltuielile ar atinge doar 1%. Deci, este un subiect important la
nivelul politicilor publice şi ar trebui probabil cei care sunt
responsabili de politicile publice să poată face ceva în sensul acesta.
Eu, ca psiholog, şi colegii mei din breaslă, nu ne dorim decât o
colaborare cu psihiatrii, pentru că şi aici, ca şi în alt domeniu,
atunci când specialiştii colaborează, este mult mai uşor. Sunt tulburări
psihice, care pot fi rezolvate şi depăşite uşor doar cu ajutorul
psihologului, fie că vorbim de psihoterapie, fie că vorbim de
consiliere. Şi alte tulburări pentru care este nevoie de medicaţie şi
atunci, bineînţeles, trebuie să existe colaborare în vederea succesului
şi eficientizării vieţii acestei persoane.
